Subscribe:

Pages

Monday, 21 November 2011

Expozitie foto, lasagna si Art-Deco. In the city!

Uneori - spre destul de des - ma trezesc in incapacitatea de a admira diferite forme ale artei. Adica trec pe langa vreo capodopera moderna si ma intreb, in gura mare, cate muste a prins autorul si cum a reusit sa le insire cu pliciul pe panza. Si daca nu cumva a cazut vreuna in drum spre muzeu.
Expozitia Taylor Wessing Photographic Portrait Prize 2011 mi s-a parut mai putin periculoasa pentru gura mea (in)culta, avand in vedere un usor interes pentru fotografie. Pentru orice eventualitate, mi-am obosit inainte dintii si limba cu lasagna consumata la un restaurant italian (da, si maslinele au fost bune). Fara desert, doar cafea. 
Portretul castigator e cel al unei fetite care tine un porc de guinea in brate. "Ador culoarea aceasta de par!" (clar, n-am mancat destul!). Ok, se asorta cu porcul. Lili androgina mi-a dat ceva fiori. Artistici. Dar n-as afisa-o la vedere, in casa. Dar pe Wen, care i-a adus autorului premiul Elle, da. M-am bucurat miseleste la un portet in care Keirei Knightley i se vedeau foarte clar porii dezagrabil deschisi, pe sub fard. O serie de portrete tip aranjament de interior m-au facut sa ma intreb de ce n-am mancat si desert. Si daca as fi mancat, oare ce aveau? Iata si o fata imbracata precum o calugarita (in partea superioara), ca o amazoana (in rest), tinand o lama de capastru. Oare asa ii spune? Oare aveau tiramisu? Iata, doamna aceasta si-a uitat copilul pe jos, in acest portet. Inca o fata cu par rosu. Sigur aveau tiramisu, iar mie nu-mi place! Alta fata cu un animal! Ah, pai aveau si inghetata, clar! Gelato! Iata si acest cuplu italian care ma mai face sa ma trezesc. Abia spre "coada" expozitiei am fost cu adevarata incantata. Mi-au placut "Imbratisarea" homosexuala a lui Jonathan May si "Anna", prostituata din camp a lui Paolo Patrizi. Plus portetul unei centenare germane si cel al uneia din Venezuela.
Cand am iesit din galerie, m-a lovit - auditiv - o remarca despre o cladire Art-Deco din apropiere si mi-am amintit de un sms care venea de la Paris, pe cand ma aflam eu la vecinii italieni. E un stil arhitectural care da mult de comentat gurii mele (in)culte, pe baza de eufemisme care se invart in jurul ideii de rigiditate. Sigur, daca nu vorbim despre o inghetata construita in stil Art-Deco! In care sa intre niste biscuiti. Plus ceva pepene galben. Si niste alune de padure, daca s-ar mai putea...

No comments:

Post a Comment